Toți părinții știu punctul acela din timpul mesei în care lucrurile încep să se complice. De obicei apare la douăzeci de minute după ce v-ați așezat, înainte să vină mâncarea, când copilul a terminat de desenat pe șervețel și mai are răbdare pentru fix nimic.
Vestea bună este că punctul acela nu ține de noroc și nici de temperamentul copilului. Ține de ora la care ați venit, de ce feluri ați comandat și de cât durează până ajunge în farfurie.
Câteva decizii luate înainte să ieși din casă schimbă complet cum arată masa.
Ora contează mai mult decât restaurantul
Cea mai bună alegere pe care o poți face este să eviți orele de vârf. La prânz, intervalul dintre douăsprezece și unu este de obicei aglomerat, fiind ora mesei de prânz. Seara, între șase și șapte, bucătăria este mai liniștită, sala este mai puțin aglomerată, iar mâncarea poate ajunge mai repede.
La ora opt seara, aceeași bucătărie are treizeci de comenzi în lucru, iar cele zece minute pentru o pastă devin douăzeci și cinci. Copilul a mâncat deja pâinea și a ajuns la limita răbdării exact când sosește farfuria.
Sala goală ajută și în alt fel. Când sunteți printre primii, nimeni nu se uită dacă un copil vorbește tare sau se ridică de la masă, iar tu nu mai stai cu ochii pe mesele vecine în loc să mănânci.
Dacă nu poți merge devreme, alege ziua. Marți sau miercuri, la orice oră, arată ca o vineri la ora șase.
Câteva întrebări la rezervare rezolvă restul
Un telefon scurt înainte îți economisește o oră proastă. Merită întrebat:
- dacă există scaune înalte și câte
- dacă masa poate fi într-un colț sau lângă perete, nu pe traseul de circulație
- dacă există loc pentru cărucior lângă masă
- dacă au preparate în porții mici sau meniu pentru copii
- dacă terasa este deschisă și dacă are spațiu unde cei mici pot sta în picioare
Ultima întrebare face de multe ori diferența. Un copil care poate să se ridice și să facă zece pași fără să deranjeze pe nimeni stă la masă de două ori mai mult decât unul ținut pe scaun.
Bucătăria italiană este prietenoasă cu copiii prin felul în care este construită
Nu este o coincidență că familiile ajung des la restaurante italiene. Preparatele clasice au puține ingrediente, gusturi pe care copiii le recunosc și aproape nimic iute sau puternic condimentat.
O pastă cu sos de roșii are patru ingrediente. O pizza margherita are trei. Un risotto simplu, la fel. Copiii resping de obicei ce nu pot identifica, iar în bucătăria italiană autentică se vede tot ce este în farfurie.
Structura mesei ajută și ea. În Italia, felurile vin pe rând, iar între ele există pauze reale. Pentru un copil, o masă împărțită în trei momente scurte este mult mai ușoară decât o singură farfurie mare pusă în față.
Ce comanzi contează mai mult decât unde stai
Regula practică este să comanzi întâi ceva ce ajunge repede. Pâine, focaccia, bruschette, o farfurie de mozzarella — orice nu are nevoie de bucătărie ajunge la masă în cinci minute și cumpără liniște pentru următoarele douăzeci.
A doua regulă este să ceri ca mâncarea copilului să iasă prima, nu odată cu restul. Aproape orice restaurant o face dacă i se spune la comandă, dar puțini o fac din proprie inițiativă.
Ce funcționează, în ordinea în care sunt acceptate de obicei: paste cu sos de roșii sau cu unt și parmezan, pizza margherita, paste cu carne tocată, risotto simplu. Ce nu funcționează: preparate cu multe ingrediente amestecate, sosuri albe grele și orice are pește cu oase.
Merită întrebat și dacă se pot face porții mici din preparatele obișnuite. De multe ori se poate, chiar dacă nu apare scris nicăieri, iar rezultatul este mai bun decât o secțiune de meniu pentru copii construită în jurul cartofilor prăjiți.
Despre desert, o singură observație practică: comandat la început și adus la final, îți dă un motiv de negociere care ține toată masa.
Așteptarea, nu mâncarea, este problema
Dacă ar fi să reții un singur lucru, acesta este. Copiii nu se comportă prost la restaurant fiindcă sunt la restaurant, ci fiindcă li se cere să stea nemișcați într-un loc nou, fără nimic de făcut, pentru un interval pe care nu îl înțeleg.
Pastele gătite la comandă au nevoie de zece până la douăsprezece minute, iar o pizza coaptă corect, între unu și trei minute în cuptor, dar cu timp de așteptare înainte. Sunt intervale rezonabile pentru un adult și lungi pentru un copil de patru ani.
De aceea ordinea comenzii, ora la care ai venit și existența unui spațiu unde se poate ridica de la masă contează mai mult decât orice altceva de pe listă. Un restaurant potrivit pentru familii nu este neapărat unul cu loc de joacă, ci unul unde mâncarea ajunge repede, personalul nu se crispează când un copil vorbește tare, iar masa nu este așezată în mijlocul traficului.
Întrebări frecvente
Ce comanzi pentru un copil la un restaurant italian?
Cel mai bine funcționează preparatele cu puține ingrediente: paste cu sos de roșii sau cu unt și parmezan, pizza margherita, risotto simplu. Multe restaurante pot pregăti porții mici din preparatele obișnuite, chiar dacă nu au o secțiune separată în meniu. Merită întrebat la comandă.
Care este cea mai bună oră pentru a merge la restaurant cu copiii?
Devreme, înainte de prânz sau între șase și șapte seara. Bucătăria este mai liberă, mâncarea ajunge mai repede, iar sala este mai liniștită. Diferența dintre ora șase și ora opt se măsoară în cincisprezece minute de așteptare în plus, ceea ce pentru un copil mic înseamnă mult.
Ce întrebi la rezervare când mergi cu un copil mic?
Dacă există scaune înalte, dacă masa poate fi într-un colț și nu pe traseul de circulație, dacă există loc pentru cărucior și dacă terasa este deschisă. Merită cerut și ca mâncarea copilului să fie adusă prima, nu odată cu restul comenzii.
De ce ajung des familiile la restaurante italiene?
Preparatele clasice italiene au puține ingrediente, gusturi recunoscute și aproape nimic iute. Un copil acceptă mai ușor o farfurie în care vede tot ce se află. În plus, masa împărțită în feluri servite pe rând creează pauze naturale, mai ușor de suportat decât o singură farfurie mare.