În Italia, ziua de lucru nu se termină la masa de cină. Există un interval pe care italienii îl tratează cu seriozitate: aperitivo.
Este momentul în care te oprești, comanzi ceva amar și răcoritor, ronțăi câteva gustări și lași seara să înceapă în ritmul ei. Pentru cine a văzut un Aperol Spritz doar în fotografii, aperitivo pare o băutură portocalie. În realitate, este un obicei cu o oră a lui și cu o logică pe care merită să o înțelegi înainte să îl comanzi.
Aperitivo deschide pofta de mâncare
Cuvântul vine din latinescul aperire, adică a deschide. Ideea este simplă: bei ceva ușor amar înainte de masă, iar gustul acela pregătește stomacul pentru ce urmează. De aceea băuturile de aperitivo nu sunt dulci și nu sunt tari. Sunt amărui, au puțin alcool și se beau încet.
Obiceiul s-a format în nordul Italiei, la Torino și la Milano. La Torino a apărut vermutul, vinul aromatizat cu plante care stă la baza multor băuturi de aperitivo. De acolo, ritualul s-a răspândit în toată țara. Astăzi aperitivo este o pauză socială: te vezi cu colegii sau cu prietenii după program, stai în picioare sau la o masă mică și nu te grăbești.
Ora aperitivo este între șase și opt seara
Aperitivo are un interval bine definit. Începe în jurul orei șase și ține până spre opt, exact înainte de cină. Nu se bea la prânz și nu se comandă la miezul nopții – este la granița dintre zi și seară.
Dacă vrei să respecți obiceiul, comanzi o singură băutură și o savurezi în treizeci sau patruzeci de minute. Scopul nu este să bei mult, ci să faci trecerea liniștită spre masă.
Băuturile clasice au un gust amărui
Lista băuturilor de aperitivo are câteva nume care revin mereu. Toate au în comun un gust ușor amar și un conținut moderat de alcool.
Spritz este cel mai cunoscut în afara Italiei. Se face din prosecco, apă minerală și un lichior amărui, cel mai des Aperol, care îi dă culoarea portocalie și gustul dulce-amar. Varianta cu Campari este mai amară și mai intensă la culoare.
Campari se bea și simplu, cu gheață și o felie de portocală, sau cu suc de portocale. Are un amar pronunțat care nu place tuturor din prima, dar care prinde în timp.
Negroni este pentru cine vrea ceva mai consistent: părți egale de gin, vermut roșu și Campari. Are mai mult alcool decât un spritz, deci se bea rar și încet.
Vermutul se servește și singur, rece, cu o coajă de citrice. Este punctul de plecare al întregii culturi de aperitivo.
Hugo vine din nordul extrem al Italiei, din Alto Adige. Are prosecco, sirop de soc, mentă și apă minerală, deci este mai floral și mai puțin amar decât un spritz.
Prosecco simplu este alegerea pentru cine nu vrea nimic amar. Un Brut sau un Extra Dry, servit rece, merg bine cu gustările sărate. Dacă vrei să știi prin ce se deosebește de un spumant prin metodă clasică sau de șampanie, găsești diferențele explicate în articolul despre prosecco, spumante și șampanie.
Există și variante fără alcool. Multe localuri pregătesc astăzi aperitive pe bază de băuturi amare fără alcool, astfel încât și cine conduce poate participa la ritual.
Gustările fac parte din ritualul serii
În Italia, un aperitivo nu vine aproape niciodată singur. Alături de băutură se aduc câteva gustări sărate, numite stuzzichini: măsline, alune, bucăți de focaccia, felii de mezeluri sau de brânză.
Logica este aceeași ca la băutură. Ceva sărat deschide pofta, nu ține loc de masă. Gustările echilibrează gustul amărui din pahar și te țin până la cină.
Aperitivo și apericena nu sunt același lucru
La Milano s-a născut o variantă mai consistentă, numită apericena, un cuvânt format din aperitivo și cena, adică cină. La un apericena plătești băutura, iar în schimb ai acces la un bufet de gustări calde și reci, suficient cât să ții loc de cină.
Diferența este de cantitate și de intenție. Aperitivo clasic înseamnă o băutură și câteva gustări mici, urmate de o cină separată. Apericena înseamnă o băutură și un bufet care înlocuiește cina.
Cum comanzi un aperitivo
Ceri o singură băutură, iar dacă restaurantul nu aduce gustări din oficiu, comanzi o farfurie mică de împărțit: măsline, bruschette sau câteva felii de mezeluri.
Dacă nu știi ce să alegi, un spritz cu Aperol este un punct de plecare: gust amărui tolerabil, alcool puțin. Dacă vrei ceva mai apropiat de gustul italian de modă veche, ceri un Campari simplu sau un vermut rece. Dacă nu suporți gustul amar, un Hugo sau un pahar de prosecco sunt numai potrivite.
Aperitivo nu este o băutură de drum și nici începutul unei seri lungi la bar. Este o jumătate de oră între zi și cină, cu un pahar, câteva gustări și o conversație, iar odată ce prinzi acest ritm, cina care urmează începe altfel.
Întrebări frecvente
Ce este aperitivo italian?
Aperitivo este obiceiul de a bea ceva ușor amar înainte de cină, însoțit de câteva gustări sărate. Rolul lui este să deschidă pofta de mâncare și să marcheze trecerea de la zi la seară.
La ce oră se servește aperitivo?
Între ora șase și ora opt seara, în intervalul dinainte de cină. Nu se bea la prânz și nu se comandă târziu în noapte.
Ce se bea la un aperitivo?
Cele mai obișnuite alegeri sunt spritz cu Aperol sau Campari, Campari simplu, Negroni, vermut rece, Hugo sau un pahar de prosecco. Toate au alcool puțin și, cu excepția prosecco-ului și a Hugo-ului, un gust amărui.
Care este diferența dintre aperitivo și apericena?
Aperitivo înseamnă o băutură și câteva gustări mici, urmate de o cină separată. Apericena este o variantă milaneză în care băutura vine cu un bufet consistent, care ține loc de cină.